Are forma unei cărţi ilustrate cu 232 pagini. Textul este scris cu litere şi cuvinte (?) neidentificate, fără greşeli, tăieturi sau corecturi. Desenele în schimb sunt executate cu mai puţină strădanie. Ele reprezintă plante, oameni, animale şi teme astronomice. Plantele de exemplu nu au putut nici ele să fie identificate.
Cu toate eforturile intense depuse pentru descifrarea sa, manuscrisul nu s-a putut descifra nici până în ziua de azi (2007), nici măcar cu ajutorul calculatoarelor. El ar putea avea un sens oarecare, dar poate fi şi doar o farsă cu aparenţe serioase.
Originalul se păstrează în biblioteca Beinecke Rare Book and Manuscript Library de la Yale University din New Haven, Connecticut, SUA, sub numărul de catalog MS 408 (începând din 1969).
O scriere misterioasă într-un alfabet necunoscut şi fără corespondent în istorie, imagini ale unor plante inexistente pe Pământ, semne zodiacale complexe şi siluete feminine scăldându-se în bazine diforme, pline cu un lichid ciudat – acestea sunt doar câteva dintre elementele care i-au determinat pe cercetători să declare manuscrisul Voynich drept cel mai bizar document descoperit vreodată.
O descoperire uimitoare
Istoria nu duce lipsă de manuscrise misterioase a căror explicaţie ştiinţifică să se lase încă aşteptată după secole de cercetări ; vezi harta amiralului turc Piri Reis, redactată în 1513 şi care prezintă în detaliu atât coastele celor două continente americane cât şi părţi ale Antarcticii neacoperită de gheaţă (adică aşa cum era acum cel puţin sase milioane de ani) ; sau Carta Marina, harta preotului suedez Olaus Magnus care prezenta în 1539 curenţii marini scandinavi, descoperiţi de oamenii de stiinţă oderni abia în secolul XX. Şi totuşi, enigmele manuscrisului Voynich par a fi, de departe, cele mai greu de descifrat.
Documentul, care acum se află în biblioteca Universităţii Yale din Statele Unite, a început să facă vâlvă încă de la descoperirea sau, mai bine spus, redescoperirea sa, în 1912, de către anticarul polonez Wilfried Michael Voynich. Acesta l-a găsit „într-un vechi castel din Europa”, mai precis la colegiul iezuit Mondragone di Frascati, aflat la sud de Roma, unde se pare că manuscrisul fusese dat uitării de câteva secole. Specializat în analiza şi evaluarea documentelor vechi, Voynich a remarcat imediat caracterele misterioase şi imaginile cel puţin bizare ce ilustrau cele 246 de pagini îngălbenite de vreme.
Nu mai puţin curios era şi documentul aflat între paginile sale, şi anume o scrisoare datată „Praga 19 august 1666”, scrisă de un anume Joannes Marcus Marci şi adresată lui Athanasius Kircher, ilustru gânditor şi lingvist al vremii, unul dintre primii cercetători care încercase, printre altele, descifrarea hieroglifelor egiptene. Marci susţinea că documentul ar fi aparţinut regelui Rudolf al II-lea de Habsburg (1552–1612), care îl achiziţionase în schimbul sumei imense de 600 de ducaţi (aproximativ 60.000 de euro la ora actuală), în speranţa că ar conţine dezlegarea misterului transformării plumbului, sau a oricărui alt metal, în aur.
Scrisoarea mai menţionează şi că manuscrisul ar fi putut fi opera lui Roger Bacon,
renumitul filozof si alchimist englez din secolul al XIII-lea, una
dintre puţinele persoane din Europa acelor vremuri care ar fi avut
cunoştinţele necesare creării unei asemenea opere cu caracter artistic.Mai mult, Joannes Marcus Marci notează că ar fi renunţat de bună voie la document, după ce îşi dedicase zadarnic întreaga viaţă descifrării scrierii misterioase.
Menţiuni istorice
Scrisoarea lui Joannes Marci,pare a fi în afara oricărei bănuieli de fraudă, atâta vreme cât însemnările de la curtea regelui Rudolf al II-lea amintesc de achiziţionarea unui document,cu presupuse însemnări de alchimie, de la un misterios vânzător ambulant,ce reuşise să câştige încrederea monarhului. Însuşi Rudolf al II-lea,anunţase în mai multe rânduri,descoperirea unei metode de a umple vistieria cu aur şi angajase un numeros grup de învăţaţi, al căror unic scop era decriptarea scrierii necunoscute. Activităţile lor aveau să rămână însă fără nici un rezultat, iar dupa ce manuscrisul ajunge la Kircher, trece in grija Ordinului Iezuiţilor, prin persoana lui Pierre Jean Beckx, mai marele ordinului, pentru ca, într-un final să fie uitat,în arhivele colegiului din Frascati.Enigmele manuscrisului
Nimeni nu a reuşit să dezlege, în cei peste 500 de ani care se presupune că ar fi trecut de la redactarea manuscrisului Voynich, măcar unul dintre misterele care înconjoară neobişnuitul document: origini, autor, scriere, imagini sau limba în care a fost redactat. Şi asta după ce, numai în secolul XX, o veritabilă armată de paleografi, inclusiv specialiştii americani care au descifrat codul german „Enigma”, a eşuat lamentabil.Iniţial, decriptarea sa părea o sarcină uşoară pentru lingviştii contemporani, atâta vreme cât textul era format din cuvinte ce se repetau si păreau să urmeze o linie inteligibilă, asemenea tuturor limbilor cunoscute. Entuziasmul acestora avea, însă, să păleasca la scurt timp, atunci când vor descoperi că alfabetul necunoscut părea să semene cu majoritatea limbilor de circulaţie internaţională din sec. XVI –XVII, şi totuşi,să nu aibă corespondent,cu nici una dintre ele. Paleografii au reuşit să identifice caractere latine (a, o, c, n, m), unite în cuvinte cu cifre arabe (2, 4, 8 sau 9), semne din alfabetul englez (q, y). dar şi litere ce aduc cu vechea scriere runică sau simboluri medievale alchimice. Curios este faptul că manuscrisul pare scris de două persoane diferite, care folosesc sisteme distincte de redactare, specialiştii împărţind textul în două categorii de scriere: Voynich A si Voynich B, fără nici o altă evoluţie însă, în descifrarea acestora. Iar ca misterul să fie complet, nici unul dintre cuvinte nu are mai puţin de trei litere,sau mai mult de zece, fapt neîntâlnit în nici o limbă cunoscută, iar semnele de punctuaţie lipsesc cu desăvârşire, motiv ce i-a determinat pe paleografi să creadă că este vorba de un document cifrat, un fel de cod medieval,accesibil numai iniţiaţilor.
Dacă scrierea reprezintă o necunoscută, imaginile, care ar fi trebuit să ofere mai multe informaţii şi care se găsesc aproape pe fiecare pagină, sunt de-a dreptul bizare: plante necunoscute pe pământ, figuri feminine, majoritatea nud, ce par a se scălda în bazine de forma unor organe interne umane, legate între ele,prin ciudate conexiuni tubulare, semne zodiacale complicate si reprezentări ale unor posibile constelaţii sau grupuri stelare necunoscute.
Originile documentului şi posibilii săi autori
Deşi s-a vehiculat des numele călugărului franciscan Roger Bacon, ca autor al manuscrisului Voynich, identificarea a două plante „americane” printre desenele misterioase: floarea soarelui si piperul „chayenne”; face imposibilă datarea sa,mai devreme de 1492, anul în care Cristofor Columb debarca în America Centrală, acolo de unde avea să aducă în Europa,cele două plante.Mult mai aproape de profilul autorului, care nu putea fi decât una dintre minţile luminate ale epocii, pare a fi John Dee, magicianul, astrologul şi alchimistul aflat în slujba reginei Elisabeta I a Angliei (1533 –1603). Însă, deşi îşi nota cu meticulozitate activităţile, inclusiv călătoria la Praga,în perioada în care regele Rudolf al II-lea cumpăra documentul Voynich, Dee omite orice referire la bizarul manuscris. Este posibil, cred unii specialişti, ca nevoia sa permanenta de fonduri sa îl fi impins spre redactarea înscrisului asupra căruia să fi lansat zvonul că este scris de insuşi Bacon, asta pentru a-i conferi valoare în ideea unei viitoare vânzări. Deşi desenele din manuscris lasă să se înţeleagă că ar fi vorba de un document realizat cel mai târziu în secolul al XVI-lea, nu este exclus ca însuşi Voynich să fi pus la cale plăsmuirea acestui înscris, aparent medieval. Este cunoscut faptul că polonezul stabilit la Londra, finanţa grupările antiţariste din ţara sa natală, iar vânzarea documentului fals ar fi constituit o sursă importantă de venit. Cu toate acestea, nici Wilfried şi nici soţia sa,nu vor vinde documentul până în ceasul morţii, această sarcină revenind Annei Nill, amanta si secretara lui Voynich, cea care, in necunoştinţă de cauza, va încasa numai 25.000 de dolari. Ca un amănunt, manuscrisul este asigurat astăzi contra sumei de un milion de dolari.
Teorii asupra înţelesului şi destinaţiei manuscrisului Voynich
Prima impresie, lăsată de imaginile din text, ar fi aceea că documentul este unul cu scop farmaceutic ,servind cel mai probabil, ca manual,în medicina timpurie. Nici varianta alchimiei nu este de lepădat, atâta vreme cât pentru mult timp s-a crezut,că informaţiile oferite în manuscris duc la transformarea metalelor în aur,sau la descoperirea Pietrei Filosofale.Nici teoriile pseudoştiinţifice nu au întârziat să apară, mulţi pasionaţi de criptologie fiind convinşi că manuscrisul Voynich este, nici mai mult,nici mai puţin, decât un manual cu instrucţiuni lăsat omenirii,de către o rasă extraterestra.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu