Au fost lucrate în epoca de piatră unelte cu ajutorul strungurilor? Egiptenii cunoşteau electricitatea? A fost folosit aluminiul cu cîteva mii de ani înainte de a fi descoperită procedura de obţinere prin electroliză? A existat o bombă nucleară înainte de civilizaţia noastră?
Sînt multe întrebări la care nimeni nu poate da un răspuns. Enigmele sînt cu atît mai mari cu cît, din ce în ce mai des sînt descoperite obiecte vechi de mii de ani care par a fi lucrate cu tehnicile moderne de astăzi sau par a fi folosit unor tehnologii pe care omul modern abia le-a deprins. Marea dilemă n-a fost lămurită nici de cei care susţin că Pămîntul a fost locuit cu multe mii de ani în urmă de o civilizaţie dezvoltată dispărută apoi într-un cataclism, nici de cei care promovează ideea unor vizite extraterestre.
Operaţii pe cord, acum 20.000 de ani
Acum 20.000 de ani, în Asia Centrală se făceau operaţii pe cord. Profesorul Marmadjaidjan a descoperit 30 de schelete care prezentau urme de intervenţii chirurgicale în stînga toracelui, în urma căreia pacienţii mai trăiseră 5 ani. Cea mai veche dovadă a cunoştinţelor umanităţii despre grefele de inimă se află pe o piatră. A fost descoperită în Peru de către dr. Javier Cabrera. Pe ea se găsesc desene care prezintă mai multe scene care par a fi exact etapele unui transplant cardiac. Primul transplant pe cord cunoscut în lumea noastră a fost cel realizat de doctorul Christian Barnard, în 1967, la o clinică din Capetown.
Oţel de calitate de acum 300.000 de ani
Astrofizicianul american K. Jessup pomenea de „descoperirea în straturile de cărbune terţiar a unor unelte de oţel finisat, vechi de peste 300.000 de ani“. Oţelul alb a fost obţinut pe cale industrială abia în Anglia secolului XVIII. Săbiile samurailor japonezi, făcute în anii 1300 d.H. sînt făcute dintr-un oţel înalt aliat cu wolfram şi crom, superior oţelului standard fabricat astăzi în Suedia. În mormîntul generalului chinez Ciu-Su (sec. III) au fost descoperite catarame de centuri confecţionate din aliaj de aluminiu. Aluminiul a fost obţinut pe cale chimică de Oersted abia în 1825, iar electroliza, procedeul industrial, a fost perfectat doar în secolul XX. În Peru s-au găsit obiecte de podoabă extrem de vechi. Platina nu poate fi topită decît la temperaturi extrem de mari, peste 1.8000C.
Radiografii în secolul III î.H.
În oraşul peruvian Ica, la Muzeul Municipal de Istorie, pot fi văzute cîteva cranii operate cu bisturie şi o gamă largă de instrumente chirurgicale, făcute din os şi piatră. Dentiştii egipteni implantau coroane şi dinţi artificiali. Astfel de lucrări complicate au fost descoperite la mumii. În secolul V î.H., medicul indian Suşruta a descris 121 instrumente chirurgicale, multe destinate operaţiilor estetice. Împăratul chinez Ciu-Si (sec III î.H.) era stăpînul unei oglinzi magice în care se vedeau oasele corpului, dar răsturnate. Există dovezi că strămoşii noştri efectuau operaţii sub anestezie, inclusiv trepanaţii pe creier şi cunoşteau vacinul antivariolic. Vaccinarea a fost realizată pentru prima oară de către Edward Jenner în secolul XIII, care nu bănuia că cineva i-a luat-o înainte cu 32 de secole.
În cîmpia de la Nazca există un aerodrom de acum 3.000 de ani
Mayaşii cunoşteau roata, dar n-au folosit-o niciodată. Incaşii n-o cunoşteau. Totuşi, şi unii şi alţii au construit drumuri de piatră, o reţea complexă de şosele, largi şi perfect rectilinii, funcţionale de mai bine de 3.000 de ani. Faimoasele Freeway-uri din SUA nu rezistă fără reparaţii capitale mai mult de 5 ani. Destinaţia desenelor din cîmpia Nazca nu a fost găsită încă, Erich von Daniken crede că pista lungă de 60 de km, văzută din avion, i-a sugerat ideea unui aerodrom. Desenele uriaşe ar fi reprezentat un sistem de coordonate pentru aterizarea navelor aeriene.
Materiale necunoscute încă
În Orientul Apropiat a fost găsită o ţesătură atît de fină încît ceva similar n-a fost realizat decît după 1950. În Egipt şi Irak au fost descoperite lentile antice făcute din cristal şlefuit, prelucrat după parametri de înaltă precizie. Astăzi asemenea lentile se obţin prin procedee electrochimice sau prin şlefuirea cu diamante industriale fabricate prin metode extrem de complexe. În Turkestan au fost găsite cîteva obiecte mici de formă semicirculară, realizate dintr-un material necunoscut, ceva între sticlă, porţelan şi ceramică. Nimeni nu a putut înţelege încă la ce au folosit.
Fierul care nu rugineşte
În curtea unui templu din Delhi se găseşte un pilon de fier, alcătuit din bucăţi sudate printr-un procedeu necunoscut. Este înalt de 7,5 m, cîntăreşte 6 tone şi are cîteva mii de ani. Stîlpul Kupt Minar nu a ruginit încă şi nu a fost erodat nici măcar de ploile acide. În America de Sud a fost descoperită o cetate în stîncă săpată în epoca de piatră. În interior se află un pilon de oţel, înalt de 5 metri. Este înfipt în podeaua din granit extrem de dur, în care nu se pot înfige nici măcar pitoanele de alpinism. Pe lama cuţitului este gravată o creatură cu cap de jaguar, animal necunoscut în Munţii Anzi.
Calculatorul dinaintea erei noastre
În Atena există un meca-nism numit „Maşinăria de la Antikytera“, datînd din secolul I î.H. Ea se compune dintr-o placă de bronz gravată cu cercuri şi inscripţii astronomice, în dreptul cărora sînt fixate 20 de roţi dinţate. Există gravate cîteva formule matematice. Cînd arborele cilindric se roteşte cu ajutorul manivelei, pune în mişcare roata centrală, apoi roţile dinţate şi cadranele gravate. Acest aparat indică mişcările şi poziţiile corecte ale sistemului solar, inclusiv cele ale planetelor recent descoperite. Este considerat prototipul unui computer modern.
Hărţi astronomice de acum 3.000 de ani
Multe dintre vechile hărţi şi atlase atestă uimitoare cunoştinţe geografice şi astronomice. Dar ridică şi problema inexplicabilă a cartografierii lor, posibilă doar din spaţiul aerian. Harta astronomică din China (1005 î.H.) reprezintă Calea Lactee. Multe dintre astre trebuiau să fie necunoscute la vremea aceea şi observabile doar prin telescop. Hărţi extrem de precise ale unor zone necunoscute la vremea aceea au fost descoperite şi la eschimoşii canadieni. Hărţile sînt gravate pe os şi piele de focă şi se suprapun exact pe cele întocmite de cartografii militari britanici.
Corăbiile cereşti
În mitologia egipteană apar descrieri ale „corăbiilor cereşti“. Enkidu, din poemul sumerian Ghilgameş, este ridicat în aer cu „vulturul cerului“. Îşi simte corpul „greu ca o stîncă“, simptome asemănătoare efectelor acceleraţiei gravitaţionale la viteze mai mari decît cea a sunetului. Ajunge să descrie Pămîntul din afara spaţiului terestru. Prima astfel de descriere a făcut-o în 1962 astronautul John Glenn. În mitologia indiană există precizări ale modului cum funcţionează „vimanas“, faimoasele nave zburătoare. Descrierea prezintă similitudini cu motoarele ionice contemporane, aflate în stadiul de experiment.
Emiţătorul lui Moise
În Cartea lui Enoh se vorbeşte despre efectele relativităţii timpului: „Dar îngerul îi răspunse: «Nu două ceasuri ai stat, ci 32 de ani»“. Chivotul legii, manevrat de Moise, era un aparat din care adesea ieşeau scîntei. Şi cu ajutorul căruia el comunica cu Iehova, doar prin ridicarea capacului. În 1970, studenţii unei universităţi americane au construit un aparat identic, după indicaţiile din Cartea lui Moise. Spre uimirea lor, au obţinut un emiţător alimentat cu un generator electric de înaltă tensiune.
Explozii nucleare acum 50.000 de ani
Cele mai aprig contestate ipoteze sînt cele care susţin că, de-a lungul unei perioade cuprinse între anii 50.000 î.H. şi 1908, pe planeta noastră au avut loc explozii nucleare. La 300 metri de nişte fortificaţii din Peru se pot vedea numeroase roci vitrificate, răspîndite pe sute de metri. În Irak şi deşertul Gobi au fost descoperite nisipuri vitrificate (sticloase), care nu se puteau forma decît la temperaturi fantastice. În Liban, sute de tektite (roci topite la temperaturi foarte mari, cu aspect de sticlă şi pu-ternic iradiate) au fost analizate. Ele conţineau izotopi radioactivi de aluminiu. S-a demonstrat că pietrele au suferit cu mii de ani în urmă puternice bombardamente radioactive, fiind expuse la 6.0000C, ca în exploziile atomice.
Ciupercă atomică în India antică
În celebra Vale a Morţii din Nevada se află ruinele unui oraş vechi de cîteva mii de ani, distrus de o catastrofă. Clădirile de piatră au fost dărîmate de un suflu extrem de puternic, nisipul s-a topit, rocile s-au transformat în tektite. Pe unele ziduri sînt impregnate ciudate siluete negre, ca nişte umbre de fum. Cercetările au arătat că nu a explodat vreun meteorit şi nici nu există vulcani în zonă. Poemele hinduse vorbesc despre arme stranii cu o putere nimicitoare. Trei cetăţi au fost distruse cu „un singur proiectil încărcat cu toată puterea Universului“, iar după explozie „o coloană incandescentă de fum şi flăcări, strălucitoare cît o mie de sori, s-a ridicat ca o umbrelă peste tot Pămîntul“.
Jucării antice care zboară
• În colecţia naţională de obiecte de aur a Columbiei există un obiect vechi de 1.800 de ani, descoperit într-un mormînt. A fost considerat o pasăre sau peşte zburător. Dar el seamănă izbitor cu avioanele moderne cu aripă delta. Cercetătorul american J. A. Ulrich a demonstrat că este de fapt un avion cu reacţie care putea atinge viteze supersonice. Multe asemenea modele există în Egipt, datînd din epoca faraonilor. Au stat mult timp prin muzee, etichetate ca jucării. Egiptologul Khalil Messiha a arătat că jucăria are caracteristici de avion modern, cu formă perfect aerodinamică şi ampenaj vertical, lucru neîntîlnit pînă acum la păsări. Jucăria de lemn zboară o distanţă considerabilă atunci cînd este aruncată cu mîna.
Baterii vechi de 2.000 de ani
• La Muzeul Naţional din Bagdad sînt expuşi electrozi din cupru şi un electrolit necunoscut. Dar şi cîteva baterii electrice cu pile uscate, identice cu bateriile galvanice. Toate datează de dinaintea erei noastre. Arheologul german Wilhelm Konig a descoperit cîteva ulcioare astupate cu asfalt, vechi de mai bine de 2.000 de ani. A umplut vasul cu sulfat de cupru, în locul electrolitului iniţial. Pila electrică a funcţionat ireproşabil, comportîndu-se ca o baterie din zilele noastre. Tot pe post de electrolit poate fi folosită cu succes zeama de struguri. În apropiere s-au găsit obiecte vechi de 4.000 de ani acoperite galvanic cu aur. Primul care a făcut studii de electricitate a fost Luigi Galvani (1792), iar prima pilă electrică a fost realizată de către Alessandro Volta (1800 - Becul a fost inventat de Edison în 1876. A funcţionat 40 de ore.
Columb nu a fost primul în America
• În Palatul Topkapi din Turcia au fost descoperite în anul 1929 hărţile secrete de navigaţie ce aparţinuseră lui Piri Reis, comandant suprem al marinei otomane în sec XV. Pe aceste hărţi figurează coastele Americii de Nord şi de Sud, precum şi Antarctica cu lanţurile de munţi descoperite în 1952. Cele două Americi sînt reprezentate cu toate amănuntele geografice: lacuri, fluvii, vulcani, platouri. Cristofor Columb a acostat pe ţărmul noului continent abia în 1492. Autenticitatea hărţilor este incontestabilă. Hărţile lui Piri Reis (foto) prezentau contururile continentului sud-american mai alungite. După lansarea primilor sateliţi artificiali între 1960 şi 1970, de la aproximativ 100 km s-a observat un fenomen identic. Obiectivele aflate la periferia cîmpului optic erau deformate şi alungite, fapt datorat sfericităţii planetei. Hărţile lui Piri Reis erau cópii. Se crede că hărţile originale au o vechime de circa 15.000 de ani, deoarece sînt consemnate forme de relief care au dispărut chiar în acea perioadă.
Electricitate în piramide
• O frescă egipteană (foto) prezintă o adevărată enigmă pentru arheologi. Multă vreme obiectele pe care le manipulează cele două personaje au fost considerate obiecte de cult. Ele se aseamănă izbitor cu două becuri cu filament, susţinute de izolatori pentru tensiuni înalte. Becurile sînt legate prin cabluri cu mai multe fire de o cutie care seamănă cu un comutator. Corpurile de iluminat este posibil să fi fost utilizate la construcţia galeriilor din interiorul piramidelor. Dacă s-ar fi folosit torţe cu seu animal pe pereţi s-ar fi găsit urme de fum. În timpul ceremoniilor religioase, preoţii egipteni realizau adevărate spectacole de sunet şi lumină, înspăimîntînd martorii oculari: fulgere orbitoare coborau din tavan, păcătoşii cădeau electrocutaţi şi ofrandele erau carbonizate cu fascicule luminoase.
Cosmonautul de la Palenque
• În 1949, profesorul mexican Alberto Ruz Lhuilier a făcut o remarcabilă descoperire arheologică la Palenque. În templul mayaş a găsit un sarcoag în care fusese înmormîntat un om neobişnuit de înalt faţă de populaţia băştinaşă. Murise în jurul anului 692. Capacul de piatră a stîrnit mari controverse. Gravura, foarte bine conservată, înfăţişează un personaj înconjurat de obiecte stranii. Una dintre interpretări susţine că este vorba de un pilot cu cască. În dreapta ţine o manetă asemănătoare schimbătorului de viteze al automobilului Citroen. În nas îi pătrunde un inhalator, ceea ce ne duce cu gîndul la zborul stratosferic. Vehiculul pare să fie o navă cosmică. Se mai pot observa 10 acumulatoare şi un sistem complicat de tuburi. O secţiune printr-un avion cu reacţie seamănă izbitor cu gravura de la Palenque.
Obiectul de la Aiud
• În anul 1974, la doi km de Aiud, au fost dezgropate trei obiecte. Două dintre ele erau oase fosilizate de mastodonţi, făpturi dispărute de peste un milion de ani. Al treilea a stîrnit multă bătaie de cap specialiştilor. Obiectul metalic de cca. 20 cm are o formă de ciocan în care sînt executate două găuri de formă cilindrică, de diametre diferite, aşezate perpendicular. În partea inferioară a găurii de diametru mai mare se poate observa o cameră de formă ovală - probabil lăcaşul unei axe cu capul rotunjit. Analizele au stabilit că materialul este un aliaj alcătuit din 12 elemente, din care 89 % reprezintă aluminiu. Un inginer aeronautic crede că obiectul provine de la un obiect zburător de mărime mică şi ar fi putut constitui o talpă de aterizare a acestuia. UFO-logul Michael Hesemann a cercetat acest obiect în anul 1994. Dar se pare că este cu totul altul decît cel descris şi schiţat în 1992 de către Florin Gheorghiţă în revista „Ancient Skies“. În schiţă nu sînt prezentate terminaţiile de la partea mai groasă a obiectului, care ar demonstra folosirea sa ca ciocan.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu