marți, 21 februarie 2012

proportia divina se incearca explicata

Se presupune ca egiptenii au folosit-o in construirea maretelor piramide. De asemenea, arhitectura Atenei antice s-ar fi bizuit pe ea.
Simbolistul fictional Robert Langdon a incercat sa ii descifreze misterele in romanul “Codul lui Da Vinci”. Este vorba despre “ratia de aur” (1,61803), o proportie teoretizata ca fiind cea mai placuta estetic, precum si radacina multor mistere seculare.
Acum, un inginer al Universitatii Duke, din SUA, a descoperit ca proportia de aur ar putea fi un liant de unificare a vazului, conceptiei si miscarii sub o lege unica a asamblarii naturale. Propriu-zis, proportia divina descrie un dreptunghi a carui lungime este egala cu o data si jumatate latimea lui. Multi artisti si arhitecti si-au creat operele in jurul acestei proprotii. De exemplu, Partenonul din Atena si "Mona Lisa" lui da Vinci sunt adeasea oferite ca exemple de intrebuintare a ratiei.
Adrian Bejan, profesor de inginerie mecanica in cadrul Scolii Ingineresti Pratt din cadrul Universitatii Duke, crede ca a inteles motivul omniprezentei proportiei divine: anume acela ca ochii analizeaza cel mai rapid o imagine atunci cand ea este structurata dupa acest principiu. "Este bine cunoscut faptul ca ochii primesc mai eficient informatia atunci cand scaneaza de la un capat la celalalt, pe orizontala, si nu pe verticala", sustine Bejan.
Tot profesorul crede ca lumea - fie ca este vorba despre un om care priveste un tablou sau de o gazela aflata in camp deschis si scrutand orizontul - este fundamental orientata pe orizonatala. Pentru gazela, pericolul vine mai ales dimprejur, pe nivelul ei, nu de sus sau de dedesubt, asa incat simtul sau oftalmic a evoluat specializat pe vederea panoramica. Pe masura ce vazul s-a dezvoltat, animalele au devenit mai iscusite, observand mai bine si miscandu-se mai repede si mai sigur.

Pentru Bejan, vazul si cognitia au evoluat impreuna si coincid, ca natura, cu locomotia. Eficienta crescuta a fluxului de informatie din mediul inconjurator prin ochi spre creier corespunde transmiterii acestei informatii prin arhitectura ramificata a nervilor si a creierului. "Este unicitatea vazului, a cognitiei si a locomotiei cea care defineste natura miscarii tuturor animalelor de pe Pamant. Fenomenul proportiei divine contribuie la aceasta prin intelegerea ideii ca tiparul si diversitatea coexista ca trasaturi integrale si necesare pentru arhitectura evolutionista a naturii", spune cercetatorul.
Sursa: Escience

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu